Nestematele credintei. Povestiri din vietile sfintilor

Deodata fata calma si tanara a capeteniei s-a crispat de suferinta. El a tresarit ca intepat la vederea unuia dintre prizonieri. A tresarit, a tipat si… a luat-o la fuga. Batranul prizonier a alergat dupa el.

Captivul era Apostolul Ioan. De aproape o saptamana, zi si noapte, el pribegea prin munti, prin paduri, nesocotind ploaia, frigul si oboseala, in cautarea nefericitului conducator al talharilor. Intr-un sfarsit, a ajuns in mainile talharilor si i-a rugat sa-l conduca la capetenia lor. Talharii au indeplinit rugamintea stranie a batranului.

– Opreste-te, striga apostolul. De ce fugi, copilul meu? De ce ma faci sa fug pe mine, om batran? Opreste-te, nu te teme, inca mai este nadejde de mantuire. Raspund inaintea lui Dumnezeu pentru tine.

Tanarul s-a oprit, a inceput sa planga in hohote si s-a aruncat la picioarele apostolului iubirii.