Negustorul de umbre

– Ce faci?

– Bine; tu?

– La fel!

– Hai jos!

– Hai!

Luminile neoanelor alungau umbrele din incapere, dar nu reuseau sa alunge si ingrijorarea celor ce asteptau. „Cat mai dureaza?” „Va fi bine?” „Vor fi bine?” gandeau aproape la unison persoanele din incaperea aproape sterila, mobilata saracacios, care purta numele pompos de „waiting room”.

Negustorul de umbre astepta rabdator sfarsitul unor noi inceputuri. Astepta, usor nedumerit si in acelasi timp increzator. Nu putea ramane in umbra si era convins ca cel pe care-l astepta nu-l va dezamagi. Dar dura prea mult, iar rabdarea Negustorului era pe sfarsite. La un moment dat, usa se deschise, si toti cei din incapere isi ridicara privirile. Noul venit se opri in cadrul usii, ii cuprinse pe toti cu privirea si spuse:

„Totul a decurs dupa cum ne asteptam. Nu au fost probleme si nu a fost necesara interventia specialistilor in situatii de urgenta.”

Ecoul cuvintelor lui se scurse afara din incapere, trezindu-l din transa pe Negustor. „S-a terminat! In sfarsit…!” Privi cu speranta usa, asteptand ca din clipa in clipa sa apara cel pe care il astepta.

La un moment dat, usa se deschise si, in cadrul ei, aparu o silueta umana, profilandu-se increzatoare in lumina ce cauta sa scape afara.

„Hai! Avem multe de facut!” se adresa silueta Negustorului.

Acesta se ridica smerit si il urma.

Era 14. 11. 2018, ora 12. 30; Mira si Emma coborasera, iar Negustorul de umbre putea, in sfarsit, sa-si spuna povestea…

Avocat Ionel Stan