Cartea de proza scurta a medicului Lucian Dan Sabau, subintitulata editorial "Povestiri din viul vietii" (cu o sintagma atat de draga Parintelui Galeriu), nu "facuta" cu ambitii de literaturitate, ci "nascuta" din experienta si sensibilitatea unui traitor fascinat de miracolul pestrit al vietii, sub toate formele firii, imbina memoria cu reflecta, constituindu-se intr-un mozaic confesional cu savoare colocviala, nal carui nucleu ramane varsta paradisiaca a copilariei petrecute in Bucurestiu de odinioara, cu icoanele tutelare ale bunicii si mamei – ipostaze marianice si paraschevice ale "eternului feminin". O carte de debut care lasa loc dezvoltarii viitoare si care chintesentiaza in treacat nu doar un destin personal, ci destinul unei lumi in contorsionata devenire, ce incearca sa-si pastreze, in bataia amurgului, temeiuri aurolale si nazuinta neostentativa de a fi mai mult decat este…
