Ce intelegem cand un coleg foloseste termenul narcisism? Sa fie vorba de faptul ca narcisismul patologic denota prea multa iubire de sine? Un profund sentiment de nesiguranta? O stima de sine scazuta? Prea multa stima de sine? Egoism? Raceala fata de ceilalti? O convingere cu privire la sine ca fiind mai inteligent, mai chipes, mai la moda sau mai bine integrat social decat ceilalti? O incapacitate de a se conecta la ceea ce simt sau gandesc ceilalti? Multiplele fatete ale tulburarii narcisice de personalitate pun clinicienii in fata unpr provocari unice. Autorii cartii de fata recunosc aceste provocari si ofera un ghid ce integreaza cercetarea contemporana cu teoria psihanalitica, permitand psihoterapeutilor acces la abordari si strategii pentru a lucra cu pacientii cu tulburare narcisica de personalitate care sa poata fi adaptate la fiecare situatie clinica.
Glen Gabbard este profesor de psihiatrie si director al Clinicii de psihiatrie din cadrul Facultatii de Medicina Baylor din Houston, precum si psihanalist formator si supervizor la Institutul de psihanaliza Galveston din Houston. De asemenea, este redactor-sef si totodata redactor pentru America de Nord, al Revistei Internationale de Psihanaliza.
A publicat si coordonat peste 15 volume, dintre care, la Editura Trei, au aparut Tratat de psihiatrie psihodinamica si Limite si incalcarea limitelor in psihanaliza.
Holly Crisp este profesoara de psihiatrie la Facultatea de Medicina Baylor din Houston, precum si psihanalist formator la Centrul pentru Studii Psihanalitice din Houston. A scris numeroase articole despre narcisism, formarea rezidentilor in psihiatrie, incalcarea limitelor in psihoterapie si mentalizare.
Pe vremuri, in domeniul sanatatii mentale, terapeutii nu utilizau termeni diagnostici cu pacientii. Insa evolutia internetului pare sa fi grabit o modificare a acelei practici. In prezent, majoritatea pacientilor vor vrea sa stie: „Ce diagnostic am?". Asadar, este important ca noi, clinicienii, sa le explicam cu grija la ce ne referim daca folosim termenul de narcisism. O posibila strategie este de a trasa legaturile dintre problemele de stima de sine ale pacientului si istoricul sau de dezvoltare. Utilizand exemple din copilaria pacientului si evidentiind dezamagiri si rani narcisice din trecut, terapeutul care explica un diagnostic de narcisism incepe prin a manifesta empatie fata de experienta de viata a pacientului.
Autorii
Cand pacientii narcisici intra in tratament, modurile de relationare ies la lumina in cabinet, intre pacient si terapeut. In matricea transfer-contratransfer, devin evidente dificultatile intrapsihice si interpersonale cu care acesti pacienti se confrunta in vietile lor. Terapeutul, care poate fi tratat cu dispret, indiferenta si condescendenta, simte ca joaca mai degraba rolul unei „functii" decat al unei persoane. Clinicieni abili si calzi isi pot pierde empatia, pot folosi confruntarea in scop de razbunare, se pot retrage complet sau pot urmari ceasul, asteptand cu nerabdare sfarsitul sedintei. Pe scurt, pacientul narcisic poate sa scoata ce-i mai rau din terapeut.
Autorii
