Literatura de detenție nu încetează să fie un tratament benefic pentru toți cei dezamăgiți de societatea actuală. Lectura cărților, despre care scrie Manuela Camelia Sava, ne aduce aminte că România a avut întotdeauna oameni de cea mai bună calitate. De la țărani puternici (Ania Nandriș-Cudla) la intelectuali rafinați (Alice Voinescu) și slujitori ai altarului (Bartolomeu Anania ori N. Steinhardt), volumul se constituie într-o hartă a demnităiții care a atras, firesc, antipatia unui regim totalitar în ochii căruia orice altă trăsătură în afara de obediența ideologică reprezenta un pericol de moarte.Literatura de detenție nu încetează să fie un tratament benefic pentru toți cei dezamăgiți de societatea actuală. Lectura cărților, despre care scrie Manuela Camelia Sava, ne aduce aminte că România a avut întotdeauna oameni de cea mai bună calitate. De la țărani puternici (Ania Nandriș-Cudla) la intelectuali rafinați (Alice Voinescu) și slujitori ai altarului (Bartolomeu Anania ori N. Steinhardt), volumul se constituie într-o hartă a demnității care a atras, firesc, antipatia unui regim totalitar în ochii căruia orice altă trăsătură în afara de obediența ideologică reprezenta un pericol de moarte.
