Munca actorului asupra rolului – Etica

O CARTE FUNDAMENTALA IN ISTORIA TEATRULUI SI UN GHID EXTREM DE NECESAR PENTRU ACTORI, REGIZORI SI ALTI PROFESIONISTI AI SCENEI

Prin volumul Munca actorului asupra rolului, Konstantin Stanislavski incheie trilogia dedicata „sistemului“ sau, care a revolutionat modul de a privi lumea si de a o reda pe scena. Conceputa mai degraba ca un ghid, si nu ca un manual de instructiuni, aceasta lucrare examineaza metodele prin care un actor isi construieste personajul, pornind de la piese extrem de contrastante, cum ar fi Prea multa minte strica, de Aleksandr Griboedov, Othello, de William Shakespeare, sau Revizorul, de Nikolai Gogol. Urmarind procesul de creatie al actorului, de la prima lectura pana la finalizarea spectacolului, Stanislavski exploreaza modul de abordare a rolurilor, facand trecerea de la stilul demonstrativ, „teatral“ de a juca la cel autentic, axandu-se pe adevarul personajului, pe etapele de cunoastere, de traire si de intrupare ale rolului sau pe situatiile date ale piesei. El arata cum poti crea o viata interioara care sa dea substanta cuvintelor autorului, conturand, de-a lungul textului, imaginea unui artist autentic, care uneori esueaza, dar care intotdeauna cauta raspunsuri pline de adevar.

In volumul de fata, am inclus si lucrarea Etica, scrisa de Stanislavski in 1908, al carei scop nu e doar acela de a propune o conduita etica a actorului, ci si de a oferi informatii suficient de fascinante si de folositoare pentru cei care aleg o meserie plina de mistere, dar si de reguli.

„Stanislavski a propus o abordare cu totul inovatoare, o noua tehnica de actorie bazata pe o analiza profunda a liniei personajului, a logicii actiunilor, a evenimentelor si a situatiilor date, axata pe dezvoltarea unei partituri de actiuni fizice si psihologice.“

Nikita Betehtin

„Nu sta in puterea mea sa definesc iubirea din punct de vedere stiintific. Asta e treaba psihologilor. Arta nu e stiinta, desi traieste in armonie cu stiinta. Ca actor, eu trebuie sa extrag permanent material de creatie si cunostinte din viata si din stiinta, dar in momentele de creatie m-am obisnuit sa-mi traiesc propriile sentimente creatoare, sa apelez la impresii noi sau experimentate inainte, la perceptii, la intuitie… M-am obisnuit sa le cer ajutorul in toate momentele importante ale vietii creatoare. Si de data asta nu-mi voi trada obiceiul artistic, nu voi amesteca arta si stiinta in momentul creatiei. Pentru asta exista o multime de vanatori, dar eu nu sunt unul dintre ei.“