Inaltului ierarh i-a fost dat sa moara in scaunul arhieresc. Un scaun in care a stat cu mare cinste. Istoria contemporana a Bisericii Ortodoxe Romane nu va putea trece cu vederea numele lui. Acesta va fi legat atat de o opera pozitiva si durabila dar si de un sentiment frumos. Am credinta ca multa vreme inca spiritul sau va continua sa insufleteasca viata noastra bisericeasca si ca, atat cat va trai generatia care i-a fost contemporana, cel putin din pietate pentru memoria lui nu se vor aduce stirbiri la trainica zidire bisericeasca si culturala pe care a realizat-o si in care a ingropat ce a avut mai scump: sufletul lui. Va fi omagiul postum pe care avem datoria sa il aducem amintirii Arhiepiscopului si Mitropolitului Bartolomeu Anania. – Mircea Gelu Buta
