Explorarea relevantei investigarii activitatii regizorale a lui Mircea Saucan in contextul arhivelor Securitatii romanesti este de o importanta capitala pentru elucidarea mecanismelor subtile prin care cinematografia, in perioada comunista, a fost modelata si influentata. Intr‑o era definita de controlul strict exercitat de Securitate, acest organism omniprezent a implementat un sistem vast de supraveghere, apeland la o retea extinsa de informatori si la metode avansate de interceptare a corespondentei si conversatiilor private. Aceasta realitate a determinat un climat de omniprezenta a supravegherii, care a fost impregnat in intreaga societate romaneasca, modeland nu doar comportamentul cotidian al indivizilor, ci si exprimarea artistica. (din „Introducere”)
