Romanul "Miresele lui Hristos" este inspirat din fapte reale, fiind dedicat monahilor și monahiilor care au pătimit în anii de prigoană comunistă.
În mijlocul unei lumi atee, aceștia au avut de înfruntat nevoințe grele, răbdând asuprirea autorităților, deportări, lagăre, frig, foame, boli și sărăcie lucie. Pășind pe drumul crucii, trecând uneori prin suferințe cumplite, ei găseau puterea de a se ruga și a‑L slăvi pe Dumnezeu, păstrându‑și credința.
***
„Crucea era la o distanță atât de mică, aproape palpabilă, cuvintele repetate la nesfârșit vreme de mulți ani despre urmarea lui Hristos se împlineau, ca în Evanghelie. Fiecare cuvânt al rugăciunii răsuna în minte parcă pentru prima oară, încolțind din nevoia de a se uni cu Domnul.
Îndată ce inima maicii egumene birui suferința, avu impresia că ucenicele ei, viețuitoarele mănăstirii distruse, împrăștiate prin țara păgână, o rugau din depărtări cu lacrimi să le salveze, să le apere.
Maica începu să se roage, împletind numele lor în cererile sale către Dumnezeu. Se ruga să le ajungă puterile pentru încercări – pentru asupriri, batjocuri, insulte. Să nu se îndoiască, să nu șovăie, să nu‑și piardă curajul! Să nu le lipsească niciodată bărbăția pentru a urca pe crucea suferințelor…”
