Miracolul lumii intr-o poveste nesfarsita

Cartea imi aminteste de Sarbatorile itinerante ale lui Marin Sorescu – fara a avea, in afara tematicii, niciun contact stilistic. In plus, trebuie sa scriu ca lucrurile spuse de autoarea brasoveanca suna mult mai proaspat, chiar daca plutesc intr-un purgatoriu aproape ireversibil. "Simteam ca ma invadeaza o bucurie rara, am trait pe culmile insorite ale sufletului meu" – Moulin Rouge

Si totusi:

Parca prinde viata seninul privirii lui Iisus, vine dintr-un halou luminos, ne transmite puterea credintei. Sta agatat de cerul curat deasupra unui zbor solar din Brazilia. – (Statuia lui Iisus in Brazilia)

Cand poezia ar trebui sa fie limpede si clara, asa cum este cea de aici, poezia contemporana este coercitiva, presupunand un efort nedorit al decriptarii. Narativitatea nu se transforma niciodata in flecareala, lucru incantator. Poate ar trebui sa apreciem la timp existenta si creatia poetilor intr-adevar remarcabili. Acum, cand valoarea a devenit o bizarerie, cu un sinonim pe inteles, o ciudatenie. Crucea grea care este literatura nu pare o povara pe acesti umeri fragili. Ceea ce conteaza cu adevarat nu este obiectivitatea rememorarii, ci faptul ca ea propulseaza viziuni: Eram fericita, o clipa mi-era de-ajuns sa visez si sa dansez in valurile ei cand Afrodita aparea! Sfarsitul zilei mi-a adus o alta bucurie calcand in Templul Afroditei. Frumusetea era prezenta pretutindeni. – Insula Afroditei, Mircea Doreanu