Mintim si ne mintim pentru a ne atinge anumite obiective, dar, mai ales, pentru a acoperi unele goluri din viata noastra si pentru a ne crea iluzia ca ne apropiem de ceea ce am vrea sa fim. Realitatea este
modificata pentru a se potrivi nevoilor noastre, iar minciuna este utilizata selectiv, ca o modalitate generala de raspuns.
Oamenii nu vor sa auda adevarul deoarece vor sa mentina in viata lor beneficii, vor sa cladeasca un adevar pentru ceilalti cu tipuri de falsitati recunoscute doar de ei.
Oamenii nu vor sa auda adevarul deoarece vor sa mentina in viata lor beneficii (de ordin emotional sau material) sau nu pot identifica resurse pentru a se redefini si reorganiza intr-un sens al normalului. Minciuna este, uneori, o modalitate de neasumare constienta a realitatii si o anexa a adevarului, iar in alte situatii, opusul adevarului, din lipsa posibilitatii de a accepta si depasi o dezvoltare personala crescuta stramb sau deformat.
Suntem incredintati de experienta sfintilor – definiti ca oameni sinceri si corecti- ca adevarul este lucrator, rodnic si sfintitor. Concluzia Sfantului Ioan Evanghelistul este categorica: „Sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul. In aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihna inimii noastre“ (I Ioan 3, 18-19).
