mila schimbă gustul cărnii

«Moartea cotidiană» și «imposibila întoarcere» sunt temele gemene din volumul lui Ștefan Ivas. Angoasa difuză a primeia, generată de un cotidian-capcană (cam ca în Boogie, filmul lui Radu Muntean), în loc să fie atenuată, va fi amplificată de întâlnirea cu baștina, un spațiu de-acum dezvrăjit. Amintirea paradisului se confruntă cu un univers rural mai aproape de Georgigele lui Cărtărescu decât de Georgica lui Vergilius. Pe un fond elegiac străin de tentațiile idilizante, cu o dicție de obicei reținută — fără să-și refuze totuși câteva note de ironie (chiar… tandră, vezi poemul dedicat Laurei) —, Ivas derulează secvențe de ciné-vérité sătesc, surprinde portrete și destine, recuperând abia astfel, împreună, atât realitatea brută, cât și un lirism à rebours, însă tocmai astfel autentic și convingător.