Informatiile despre locuitorii antichitatii in general si ai Daciei in particular sunt extrase din diferite tipuri de surse sau izvoare istorice. Pe de o parte, exista sursele scrise: texte literare sau epigrafice, iar pe de alta, sursele nescrise, constituite din variile categorii de artefacte arheologice. Pentru Dacia, textele literare care s-au pastrat se refera mai ales la momentele de cotitura din istoria provinciei – respectiv cucerirea si integrarea in Imperiu, episoade din razboaiele marcomanice, precum si parasirea sa –, dar ofera putine detalii despre oamenii de rand.
Sursele epigrafice sunt mult mai bogate in informatii despre „romanii invizibili”. Exista monumente votive, respectiv altare dedicate zeilor, prin care credinciosii fie se roaga, fie multumesc pentru implinirea unei rugaciuni. Apoi, exista monumente funerare, care sunt epitafuri – insa in lumea greco-romana ele difera fata de ceea ce cunoastem din lumea contemporana, in sensul ca pot oferi foarte multe detalii despre viata defunctului, cariera sa, familia, precum si despre dedicanti (de obicei mostenitorii).
