Edgar Morin incepe prin a aminti dubla inradacinare a umanului. O inradacinare biologica mai intai: impartasim astfel un repertoriu emotional comun (manie, bucurie, atasament, teama…) cu toate mamiferele. Dar si o inradacinare culturala, care ne transmite inca din copilarie – prin limbaj, cunostinte, obiceiuri, educatie – o,, a doua natura".
Aceasta dubla conditionare biologica si culturala este totodata principiu de unitate si de diversificare a speciei umane. Limbajul este un bun exemplu. Este o proprietate specifica a speciei umane, dar se realizeaza prin intermediul limbilor, care sunt diferite. Acesta este unul dintre, marile paradoxuri” ale identitatii. Ceea ce ne uneste (limbajul) este si ceea ce ne separa (limbile). Acelasi lucru poate fi spus despre culturi, organizare sociala, aptitudinea de a gandi.
Cititorii vor fi uneori uluiti de capacitatea de sinteza alui E. Morin care a anticipat in buna masura, cu multa vreme in urma, anumite teorii actuale (teoria coevolutiei natura/cultura in paleoantropologie, abordarea constructivista a identitatilor etnice, tulburarile si tensiunile identitare). Alteori, dimpotriva, a ramane sceptic sau nesatisfacut in fata unor formule prea generale si indepartate de orice realitate tangibila. Dar acestea reprezinta forta si limitele geniului. – Jean-Francois DORTIER
