Fara nicio indoiala, efortul conjugat al copiilor poate sa mute muntii, sa deschida inimile si ochii, sa ii invete pana si pe cinici ca frumusetea si bunatatea sunt permanent sub ochii nostri si ca nu pot fi pervertite de nimic din intunericul lumii.
Intr-un volum in care aportul a doua fetite de 10 si 13 ani este definitoriu, suntem invitati la visare, dar si la reflectie. Cat de importanta este comunicarea in zilele noastre? Cum putem aboli distantele cand suntem nevoiti sa acceptam amenintarea instrainarii de cei dragi?
Aceasta carte este, de fapt, o punte peste mari si tari intre o bunica si o fetita, o invitatie la comunicare, la convertirea dorului in cuvinte zburatoare, o felie de iubire transpusa in texte calatoare, o lectie despre generozitatea iubirii, o frantura de eternitate. Fiindca, nu-i asa, doar astazi Lia are 10 ani, doar astazi vizeaza si vede flori in tot ce o inconjoara – ce stare de gratie, nu-i asa? -, doar azi o definesc trairi si stari puse in cuvinte sub semnul sinceritatii absolute si al puritatii varstei.
In acest dialog sensibil si duios – dar cu valente profund educative – intre Lia si Cristina, partea artistica, respectiv ilustratiile si coperta, a fost asigurata integral de Sofia Matei, o artista tanara, de numai 13 ani, cu un palmares deja vizibil in mediul artistic, care a inteles perfect dialogul dintre fetita si bunica.
