Mesaje pentru Iulia

Te rog sa-mi mai lasi, lulia,

linistea pelicanilor plutind peste lacuri

si indigoul serilor ploioase

sa raman ascuns in ele

tandru si amenintator

ca un bat de chibrit

aprins intr-o benzinarie

cand senzationalul stirilor din prime-time

este cel mai prescris somnifer

sa ma ofer galant si benevol

victima de care are oricum nevoie veacul

plictisit de revolutii

si iubiri nascute in captivitate

sa traversez descult covorul rosu

presarand putina sare

peste sufletul despicat al noptii de gala

si sa privesc cu incetinitorul

toate filmele lui Chaplin. 

Poetul Alexandru Cazacu oscileaza intre a sugera trasaturi recognoscibile unui univers atat de personal, intim, interiorizat si, totodata, a sterge orice urma de adresa concreta, manifestand parca dorinta de a suspenda flash-urile lirice intr-un taram al adica al unei poezii pure. A merge pe margini abrupte, suspendat deasupra unui film care deruleaza incontinuu – acesta este efectul pe care il simti atunci cand citesti da capo al fine volumul. O poezie pe care trebuie sa o parcurgi cu incetinitorul, asa cum autorul priveste filmele lui Chaplin. – Grigore Chiper