Meridianul și alte proze

Volum aparut cu prilejul centenarului Paul Celan

Traducere din limba germana si note de Andrei Corbea

Editie revizuita

„Meridianul ilustreaza un mod de a vorbi despre poezie ce se substituie obiectului insusi, unde stradania de a «descrie» un drum al creatiei se confunda cu creatia, cea a carei deschidere dialogica implicita «spatiilor indefinite» («Leerstellen») si incompatibila cu sententiozitatea riguroasa, frizind Definitivul, a expozeului «teoretic» emana dintr-un «joc cu margelele de sticla» al limbajului. Preferind speculatiei metaestetice despre «poiein» si produsele sale empatia cu acestea din urma, Celan incearca s-o «transpuna» intr-un idiom aplecat asupra propriilor resurse de a accede catre momentul, oricit de efemer, al coagularii virtuale, in limbaj, a «intilnirii» cu Altul.

Am incercat sa tinem seama in aceasta intreprindere de transpunere in limba romana a prozei lui Paul Celan de intreaga experienta acumulata de traducatorii care, in alte limbi si culturi, au initiat-o cu mult inaintea noastra. Ne-am confruntat cu aceleasi dificultati si dileme in a gasi un echivalent adecvat «densitatii» textelor, cumulata in paleta de registre ce gliseaza de la ceremonios la ironic si de la emfatic la patetic, in reverberatia intertextuala, in alternanta dintre «spus» si «nespus», in preaplinul semantic ce emerge din travaliul de remodelare a materiei lexicale, si nu numai…” (Andrei Corbea)

Unul dintre spiritele care au marcat gindirea poetica europeana a secolului XX, Paul Celan (Paul Antschel) s-a nascut la Cernauti, in 1920, intr-o familie de evrei vorbitori de limba germana. Studiile universitare le incepe la Tours, unde pleaca in 1938; revine in Romania inaintea izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Dupa 22 iunie 1941 este mobilizat in detasamentele de munca obligatorie pentru barbatii evrei la Radazani, Falticeni si Tabaresti; parintii mor succesiv in lagare din Transnistria, unde fusesera deportati in iunie 1942. In aprilie 1945 Celan se refugiaza la Bucuresti, unde va locui pina in decembrie 1947, cind paraseste definitiv Romania. Dupa sase luni petrecute la Viena, se stabileste la Paris. Studiaza la Sorbona, iar din 1959 ocupa postul de lector de limba germana la École Normale Supérieure. Poet de limba germana, Celan publica primul volum de versuri, intitulat Nisipul din urne, la Viena, in 1948; patru ani mai tirziu apare Mac si memorie, cartea care i-a adus recunoasterea criticii, urmata, rind pe rind, de volumele ce l-au consacrat drept unul dintre cei mai importanti poeti ai secolului XX: Din prag in prag (1955), Gratii de vorba (1959), Roza Nimanui (1963), Schimbare de suflu (1967) sau, postum, Ograda timpului (1976). De asemenea, va traduce in germana din, printre altii, Paul Valéry, Henri Michaux, René Char, Osip Mandelstam, precum si prima carte franceza a lui Emil Cioran. Paul Celan primeste in 1958 Premiul Literar al Orasului Bremen, iar in 1960 i se decerneaza Premiul Georg Büchner. Bolnav, se sinucide in 1970.