Memorii

Premiul Special al Uniunii Scriitorilor Romani pe anul 2008

Scrise cu remarcabil talent de povestitor, Memoriile lui Valeriu Anania acopera o lunga perioada, din anii’30 ai epocii interbelice, cind, adolescent fiind, frecventa cursurile Seminarului Teologic Central din Bucuresti, si pina in 1993, cind este ales arhiepiscop. Avem astfel panorama unor epoci si regimuri politice diverse din istoria Romaniei, odata cu imaginea completa a biografiei autorului, de la adolescenta si tentatiile legionare conjuncturale la rolul jucat in tentativa de retragere din functie a Prea Fericitului Teoctist si alegerea lui Daniel ca mitropolit al Moldovei, in 1990. Memoriile au inserturi de jurnal si sint redactate in doua etape: o prima parte pina la intoarcerea din SUA, in 1976, iar o a doua parte dupa 2001, cind autorul recupereaza mai vechiul manuscris.

„Tragismul vietii sale este refluxul vointei de a reuni contrariile, in pofida unei istorii care absolutizeaza partialitatea si partizanatul. Nu e de mirare ca atitudinea respectiva, ostila oricaror incadrari definitive, a provocat animozitati, acuzatii virulente sau, dupa caz, nedumeriri. Unii au interpretat-o ca pe un riscant proiect polifonic, invecinat cu spiritul faustic al modernitatii. Altii au vazut in ea proba unor ezitari esentiale. In ce ma priveste, cred ca adevarul se afla aiurea. Parintele Anania este prin excelenta un om liber, un om care a refuzat sa-si sacrifice inzestrarile pe seama modelelor ideologice, a imperativelor previzibile sau a obligatiilor circumstantiale. Vor fi fiind toate acestea semnele unui parcurs contradictoriu? Nicidecum. Descifrez in ele, dimpotriva, vocatia unei coerente paradoxale, care face din demnitate o suprema valoare si cultiva neatirnarea ca pe un superlativ al smereniei.” (Teodor Baconsky)

Valeriu Anania (I. P. S. Bartolomeu Anania) (1921-2011) a fost arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Absolva Seminarul Teologic Central din Bucuresti. Se inscrie la Facultatea de Medicina si la Conservator in Cluj, de unde este exmatriculat de noile autoritati comuniste. Ulterior, isi continua studiile de teologie la Academia Andreiana din Sibiu. Se calugareste in 1942, conduce greva studenteasca de la Cluj (1946) si este condamnat politic de autoritatile comuniste (1958-1964). Intre 1966 si 1976 indeplineste diferite functii in cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America. In 1990, face parte din Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii. Arhiepiscop al Clujului din 1993, devine mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului in 2006. Debuteaza poetic in 1935 si publicistic in 1937, in revista Vremea. Publica dramaturgie, memorialistica, poezie, roman, proza fantastica, eseuri, studii si articole. Uniunea Scriitorilor din Romania ii acorda Premiul pentru dramaturgie (1982) si Premiul special (2009) pentru volumul Memorii. In 2010 este ales membru de onoare al Academiei Romane. Dintre lucrarile teologice amintim volumul de istorie si interpretare iconografica Cerurile Oltului (1990; ed. a II-a, 1998) si exegeza Liturghiei ortodoxe Cartea deschisa a Imparatiei (2005). A realizat diortosirea integrala a textului Sfintei Scripturi (Vechiul Testament dupa Septuaginta), cu peste 8. 000 de note explicative, publicat ca editie jubiliara a Sfintului Sinod (2001). I. P. S. Bartolomeu Anania s-a stins din viata la 31 ianuarie 2011, la Cluj-Napoca. De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut volumele Memorii (2008, 2011), Amintirile peregrinului apter (2009), Rotonda plopilor aprinsi • De dincolo de ape (2009), Strainii din Kipukua (2010), Poeme (2010), Teatru I (2010) si Teatru II (2010).