„Memorialul minastirii este o fictiune despre un anumit timp din trecut, vazut insa din perspectiva momentului in care se afla autorul, inclusiv cu tot ceea ce autorul este si are: educatia lui, interpretarea lui in ce priveste lumea, modul in care intelege procesul de transformare a societatilor. Toate acestea vazute in lumina timpului in care traieste el, fara sa existe preocuparea de a pune in lumina ceea ce focarele trecutului au clarificat deja.” (Jose Saramago)
„Saramago ne-a oferit o carte care, desi profund inradacinata in istoria tarii sale, atinge dimensiuni mistice. Este un roman de dragoste si aventura, o meditatie amara despre rolul monarhiei si al bisericii in Portugalia secolului XVIII si un comentariu ironic asupra mastilor puterii.” (The New York Times)
„Amestecul de evenimente istorice si fictionale din care este compus romanul lui Saramago aminteste de realismul magic al lui Márquez si al altor scriitori asemenea lui; rezultatul este un portret rafinat si suprarealist al vietii cotidiene din Portugalia secolului XVIII. Aceasta sumbra meditatie filosofica dovedeste pe deplin talentul celui mai important scriitor portughez al zilelor noastre.” (Publishers Weekly)
„Tonul detasat si ironic al romanului lui Saramago ar putea servi drept ilustratie a celebrei afirmatii a lui Horace Walpole:.” (Library Journal)
Traducere din limba portugheza si note de Mioara Caragea
José Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 in Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminind cu decernarea Premiului Nobel pentru literatura (1998). Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977 cu Manual de pictura si caligrafie. Celebritatea internationala o dobindeste cu Memorialul minastirii (1982), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984) si Istoria asediului Lisabonei (1989), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordind o atentie speciala „originii si identitatii portugheze”. In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos, cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus. O cotitura in universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986) si continuata de Eseu despre orbire (1995), Toate numele (1997), Pestera (2000), Omul duplicat (2002), Eseu despre luciditate (2004) si Intermitentele mortii (2005). José Saramago si-a petrecut ultimii ani in Lanzarote, Insulele Canare, continuind sa scrie si sa publice. S-a stins din viata in iunie 2010.
