O neintelegere apare cand Sybilla afla ca fratele mai mare Rembrandt ia mastodontul pentru un tur al Angliei.
Sybilla este obisnuita sa traiasca printre exponatele faunei salbatice care umplu muzeul de istorie naturala infiintat chiar in casa lor de Rembrandt si de tatal lor, Charles Peale. Este de inteles furia Sybillei cand a auzit de stirea ca „magnificul!” mastodont de sub care isi tine petrecerea ceaiului de papusi va pleca. Rebeliunea ei se topeste, totusi, cand Rembrandt se inclina de fapt la dorintele ei. „Chiar daca este sef, el este fratele meu”.
Marinoni ilustreaza acest episod fictiv din viata multitalentului Peales, cu vederi picturale ale unei bujii mici si blonde, in mijlocul clanului ei complet alb, redand exact arta si mobilierul american timpuriu, ca sa nu mai vorbim de tot felul de pasari, insecte, fosile si alte exemplare. Izbucnirile ocazionale de cursive setate elegant adauga o aroma antica in mod adecvat naratiunii Sybilla, iar autorul adauga o pereche de ilustratii de perioada bine alese la o postfata explicativa admirativa.
Istoria reala
Mastodontul meu este o poveste inspirata din istoria reala a unei familii americane deosebite, familia Peales din Philadelphia. Sybilla Miriam Peale a locuit in Muzeul Philadelphia, primul muzeu de istorie naturala din America. Spre deosebire de muzeele europene din acea perioada, acesta era deschis tuturor vizitatorilor. Sybilla locuia impreuna cu familia sa intr-o zona separata a cladirii, dar era libera sa exploreze fiecare exponat. Avea patru ani in 1801, atunci cand tatal ei, Charles Willson Peale, un cunoscut artist, naturalist si curator al muzeului, si fratele ei, Rembrandt, au condus o expeditie in statul New York pentru a dezgropa oasele si coltii mastodontului american. Aceasta a fost prima expeditie stiintifica, minutios organizata in America. Familia Peales au descoperit scheletele a doi mastodonti (care erau numiti atunci ca „mamuti”). Oasele si coltii au fost transportati la muzeu. Scheletele au fost asamblate si montate, fiind al doilea si al treilea exponate de acest fel in lume. Domnul Peale a povestit ca scheletul mai mare avea 3, 3 metri inaltime, lungimea de 4, 5 metri si colti lungi de trei metri. Cantarea mai mult de peste 450 de kilograme. In ajunul Craciunului din 1801, domnul Peale a expus pentru publicul larg oasele mastodontului. In 1802, Rembrandt si fratele sau, Rubens, au luat mastodontul mai mic intr-un turneu in Europa. Inainte de a pleca, acestia au sarbatorit, luand cina sub oasele mastodontului.
