Martirii de la Colosseum

Mii de crestini au murit fara nicio grija in arena circurilor pagane, mii au murit si in Colosseum, proslavindu-L pe Dumnezeu. Barbati si femei de toate varstele, din toate statele si din toate categoriile sociale au patimit cu acelasi curaj pentru Hristos si pentru credinta.

Barbati si femei, tineri si fecioare, episcopi, printi de sange regal, oameni de rand, servitori, bogati si saraci, batrani si copii mici au murit impreuna, fara sa renunte la credinta lor in Dumnezeu. Curajul lor, inaltimea duhului lor, nerautatea si iertarea dusmanilor lor in mijlocul celor mai crude chinuri, i-au uimit si i-au coplesit pe tortionarii lor. Marile lor virtuti au intors spre ei inimile multor pagani si, in cele din urma, lumea, castigata de inaltimea lor spirituala, a cazut la picioarele Crucii, recunoscand invatatura Evangheliei ca fiind Revelatia.

Sfantul Vasile cel Mare, descriind persecutia crestinilor de catre Diocletian, scrie urmatoarele randuri, care pot fi aplicate in egala masura persecutiei crestinilor de catre Nero: „Locuintele crestinilor au fost distruse si zaceau in ruine, bunurile lor au fost jefuite, ei insisi au fost dati pe mana lictorilor, care, furiosi, trageau femeile de par pe strazi si nu crutau nici batranii, nici copiii. Temnitele erau pline de prizonieri, unde erau torturati cu brutalitate. Multi crestini au fugit si s-au ascuns in deserturi si in padurile salbatice de tortionarii lor violenti.

In acele vremuri infricosatoare, fiul isi trada tatal, iar tatal isi denunta fiul; slujitorii, dorind sa dobandeasca bunurile stapanilor lor, i-au stigmatizat pe acestia, iar fratii, uitand de rudenie, au dorit sa se distruga unul pe altul. Cele mai stranse si mai sfinte legaturi de rudenie au fost incalcate, iar dusmania si ura oarba au umplut inimile oamenilor. Bisericile au fost profanate, altarele rasturnate, sinoadele bisericesti dispersate, slujbele si Tainele crestine batjocorite”.