Toata tineretea mea, decum ajungeam pe plaja din 2 Mai, in zona Cherhana – Micul Golf de astazi – incepeam sa caut cu privirea figura atat de familiara – si nelipsita – a doamnei care isi purta cu greu pe umar sacosa cu blocul de desen, care se aseza pe un mal de apa sau pe faleza inalta, inconjurata de pensule si vopseluri, pentru a asterne pe colile albe minunatele peisaje si culori ale marii. Si pentru a visa cu spiritul sau poetic.
Cea care avea sa devina prietena mea Reli a fost si ramane cronicarul in imagini – in acuarela si desen – a acelui 2 Mai de altadata, micul sat de pescari care seamana din ce in ce mai putin cu cel de astazi. La incheierea fiecarui sejur, Reli organiza un mic vernisaj, in curtea gazdei la care locuia, insirand pe franghii, cu carligele de rufe, toate lucrarile sale limpezi si luminoase.
Intr-o buna dimineata – foarte devreme – a venit pana la casa gazdei mele, m-a trezit din somn, m-a pus sa matur prispa si a insirat pe jos, pe batatura de pamant, toate acuarelele pictate in anul acela. La picioare ni s-a asternut un minunat mozaic de culoare. Mi-a zis: “Anul acesta nu am putut face vernisaj. Asta e vernisajul meu”.
Mi-am trezit copiii ca sa vada si ei, iar amintirea acelor frumuseti a ramas de nesters.
Astazi, in fiecare dimineata, cum deschid ochii, ma regasesc pe nisipul din 2 Mai, pasind cu gandul prin acuarelele lui Reli, care imi impodobesc peretele din dormitor. Lucrez la birou sub panzele barcilor pictate de ea la malul marii. E o permanenta amintire de vara, de frumusete, de lumina si de nepieritoare prietenie! – Anca Filoteanu, Bucuresti 2019
