Rig Veda 1. 164. 45 spune: „cunoscatorii stiu despre Vak, care exista in patru forme. Trei sunt ascunse, iar a patra este ceea pe care o auzim cand cineva vorbeste”.
In filozofia vedica, vorbirea (vak) are patru niveluri: vaikhari – vorbire audibila, corelata cu starea de veghe si mintea constienta; madhyama – vorbire interioara si cea din vis, corelata cu starea de somn cu vise si mintea subconstienta; pashyanti – vorbire iluminata, corelata cu mintea supra-constienta in omul spiritualizat si somnul profund fara vise in ceilalti; paravak – vorbirea transcendenta, tacerea pura, corelata cu transcenderea mintii si samadhi. O intelegere profunda a celor patru niveluri ale vorbirii conduce la cunoasterea aprofundata a mantrelor.
De exemplu, putini sunt cei care stiu ca puterea vorbirii trebuie coborata la baza coloanei vertebrale, pentru a elibera prana din inlantuirea simturilor, inainte de a o face sa urce, sub forma lui Kundalini shakti, pentru a ne trezi sufletul (constiinta spiritualizata).
Inainte de a urca, trebuie mai intai sa coboram.
Aducerea puterii vorbirii catre interior si in jos este primul obiectiv in yoga sunetului. Daca nu am facut mai intai acest lucru, este putin probabil sa fim in masura sa ne trezim centri de forta (chakrele) si sa ne ridicam Kundalini prin sushumna nadi.
