Mănăstirea Curtea de Argeș este una dintre capodoperele artei universale aparținând epocii post-bizantine și figurează în patrimoniul UNESCO. Clădită din piatră, marmură și mozaic, este o ctitorie a lui Neagoe Basarab (1512 – 1517), ridicată pe locul vechii mitropolii (1359). Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați. Ea este păstrată fragmentar în Muzeul Național de Artă din București. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată (1875 – 1886) de arhitectul francez André Lecomte de Noüy, discipol al lui Eugène Viollet-le-Duc, care i-a adus și unele modificări ce au diminuat valoarea istorică a monumentului. Aici își are azi sediul Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, și tot aici se găsesc mormintele regilor Carol I, Carol al II-lea și Ferdinand I, ultimul fiind monarhul căruia îi datorăm, printre altele, săvârșirea actului Marii Uniri. Numele mănăstirii este deseori asociat cu mitul meșterului Manole și cu fântâna din apropierea sa.
