In ciuda faptului ca Marx a parut sa fie, in toate tarile proclamate comuniste, cel mai cunoscut personaj, cea mai cunoscuta figura istorica, a ramas, deopotriva, un necunoscut. Limba pe care a vorbit-o el: stralucita, rafinata, spirituala, incarcata de paradoxuri si cultura – adesea insa si plata! – nu s-a regasit nicaieri in modul de a vorbi al acestor regimuri. O limba de geniu este tot ce este mai departe de o limba de lemn. Mai mult decat o personalitate istorica, cu rol insemnat in miscarea muncitoreasca europeana si internationala, el a fost si o figura supraistorica, un filosof care a gandit asupra istoriei, nu numai in istorie. A fost vizionar si practician, creator de idee si Weltanschauung – unul dintre cele mai complete din istorie.
In nici unul din aceste aspecte, el nu poate fi dizolvat in lumea care s-a proclamat de la el, nici in cea care a urmat acesteia.
