Volumul cuprinde studii consacrate gândirii politice și personalității lui Niccolo Machiavelli, precum și studii consacrate unor instituții reprezentative ale societății politice și culturale a dominionului extins al Toscanei secolului al XV-lea, aflat sub administrarea Florenței. Concepția lui Machiavelli despre creșterea statului este prezentată ca parte a unei "arte a guvernării", pusă în slujba unui republicanism expansionist ce avea ca virtute cardinală "imperiul", și, prin el, posibilitatea "extinderii libertății" și a puterii statale. Descifrând enigma intenției lui Machiavelli în elaborarea Principelui – o carte dedicată instruirii princiare, dar scrisă de un admirator al autorității legitime și al suveranității cetățenești republicane -, autorul aduce bogate argumente, inclusiv arhivistice, în favoarea datării scrierii Principelui între 1513 și 1515 și lămurește natură exilului lui Machiavelli, după eliberarea sa din închisoare, prin interpretarea contextualizata a celebrei sale scrisori către Francesco Vettori din 10 decembrie 1513.
În volum sunt incluse, de asemenea, teme inedite pentru publicul din România, ca, de pildă, cele ce vizează instituția patronajului și a relațiilor clientelare în Florența mediceană, instituția comisarului, "a funcționarului extraordinar cu puteri speciale", cazul excepțional al guvernatorului Pistoiei (cărturarul umanist Giannozzo Manetti) etc.
În întregul său, lucrarea permite o ilustrare a virtuților epistemice ale cercetării aplicate a surselor istorice, o excelentă nouă viziune asupra societății politice, sociale și culturale a Florenței mediceene și o interpretare inedită, dezinhibată și persuasivă, a semnificației operei capitale a lui Machiavelli.
