Lux, viciu, tabieturi. Tutunul in trecutul Tarii Romanesti si al lumii

Nu exista planta care sa aiba un trecut mai bogat in intamplari interesante ca tutunul. Adus in Europa acum vreo 400 si ceva de ani, cultivat mai intai prin gradini pentru frumusetea lui, mai apoi ca o planta miraculoasa de leac, ajunge, la vreo 100 de ani dupa introducerea lui in Europa, sa fie intrebuintat aproape numai pentru fumat si prizat, intrebuintare care s-a raspandit cu o repeziciune extraordinara. Paralel cu raspandirea intrebuintarii tutunului, au inceput si masurile represive contra celor ce il intrebuintau, masuri care, in unele tari, ajunsesera pana la pedeapsa cu moartea. Patima tutunului a fost insa mai tare chiar decat groaza mortii; ea a pus stapanire pe oameni, s-a raspandit in toata lumea, iar conducatorii Statelor, in loc de a mai inchide pe fumatori sau de a le taia nasurile sau chiar de a-i spanzura, au gasit mai nimerit sa impuna tutunul la dari grele, sub motivul de a stavili raspandirea lui, dar in realitate spre a crea, pentru visterie, izvoare noi de venituri. In primele pagini ale acestei lucrari, cititorul va vedea peripetiile prin care a trecut tutunul in lumea intreaga, de la descoperirea Americii si pana in zilele cand intrebuintarea lui s-a generalizat. In ce priveste tara noastra, notele si insemnarile vechi privitoare la tutun si la fumat, desi sunt putine si acelea razletite in diferite publicatii istorice, totusi constituie un material documentar destul de bogat spre a arunca putina lumina in trecutul introducerii si raspandirii tutunului prin meleagurile noastre.