Lucrarea lui Dumitru Furdui (1936-1998), actor, dramaturg şi scriitor, este o istorie a teatrului românesc în perioada de guvernământ comunistă fără rigurozitatea unei lucrări ştiinţifice. Autorul face o comparaţie între teatrul de după 1990 şi teatrul din perioada anterioară, când era un mijloc foarte eficient de propagandă comunistă devenit astfel prin activitatea excesivă a cenzurii.
În plus, cititorii vor descoperi relatări savuroase despre universul cultural şi uman al teatrului românesc, realizate cu un talent fermecător. Redescoperim, aşadar, în cartea sa mari personalităţi ale lumii artistice româneşti, cum ar fi Amza Pellea, Sică Alexandrescu, Octavian Cotescu, George Calboreanu, Marietta Sadova, Victor Rebengiuc, Lucia Sturdza-Bulandra, Liviu Ciulei, Radu Beligan, Olga Tudorache şi mulţi alţii.
Stilul lui Dumitru Furdui este direct, vivace, zeflemitor pe alocuri, debordând de sinceritate şi împletind biografia teatrului românesc cu propria sa biografie din care reies detalii inedite, picante, despre călătorii, premiere răsunătoare, repetiţii, întâlniri neaşteptate, răsturnări de situaţii.
Acest teatru în comunism l-a introdus în lumea jocurilor de culise şi a textelor contorsionate de cenzură, dar, pe de altă parte, i-a oferit şansa de a-şi urma profesia visată şi de a-şi afirma talentul actoricesc. Apoi, aflat în plină recunoaştere a meritelor sale artistice, Dumitru Furdui alege să plece în Occident, unde însă notorietatea sa întârzie să apară. Sfârşitul său neaşteptat şi tragic, de la care s-au împlinit 20 de ani, întristează şi astăzi publicul iubitor de artă.
Lucrarea de faţă este creaţia unei vieţi trăite. Ea conţine memorii spumoase, portrete şi întâmplări izvorâte din abundenţa unei existenţe care a contribuit la dramaturgia originală românească.
O carte captivantă pentru toţi iubitorii de teatru şi nu numai.
