Această ediţie trilingvă a volumului Lumea poveştilor de Ion Vlasiu reprezintă reeditarea în limbile română, maghiară şi germană a cărţii publicate în anul 1978, la Editura Ion Creangă, din Bucureşti. Pentru limba română, această nouă ediţie este cea de-a treia (după cele din 1972 şi 1978), iar, pentru versiunile în limbile maghiară şi germană, reprezintă ediţia a doua, care reia traducerile realizate pentru ediţia din 1978 de către Kerekes György (în limba maghiară) şi Lotte Roth (în limba germană). Păstrând acelaşi design de carte şi aceleaşi ilustraţii ale Cristianei Radu, cele trei versiuni ale cărţii lui Ion Vlasiu păstrează totodată aceeaşi structură: cuvânt înainte de Ioana Vlasiu, fiica scriitorului, prefaţă de Irina Petraş, 15 poveşti şi, în încheiere, nota editorială şi cronologia alcătuite de Mircea Breaz.
Ion Vlasiu alcătuieşte poveşti noi din frânturi de poveşti vechi, născoceşte istorioare pe care le conduce spre o încheiere sau le lasă suspendate, iar cititorul e invitat să preia pe cont propriu refacerea, completarea, încheierea rotundă şi mereu provizorie a poveştii.
În cele mai multe dintre poveşti, înving cei isteţi, cei care ştiu mai multe şi, astfel, se pot adapta mai bine unor situaţii neprevăzute. Sfătos, glumeţ sau reflexiv, povestitorul atrage atenţia asupra puterii minţii iscoditoare şi a calităţilor umane fundamentale: hărnicie, generozitate, cinste, curiozitate, simţ al umorului, chibzuinţă.
Astfel, iezii îl înving uşor pe lupul cel rău, pentru că ei au citit poveşti şi ştiu mai multe decât lupul. Prin inteligenţă, broasca cea mică îl înfrânge pe peştele cel mare şi rău, căci o minte isteaţă poate fi mai utilă în lupta vieţii decât forţa fizică. Mezinul puilor de vrabie îi dă o lecţie de bună purtare pisicii lacome şi mincinoase, dar, totodată, învaţă la rândul lui că prin prudenţă poţi depăşi necazurile. Greieraşul cântăreţ e harnic în felul său, căci şi cântecul aduce folos comunităţii, de aceea merită răsplătit. Faptele bune pot vindeca răni şi tristeţi.
