Lucia Ferescu sau steaua dimineții

E în firea lucrurilor ca oamenii de pe tot Pământul, deci și românii, să se întrebe cine sunt și care e rostul lor.
Poveștile neobișnuite sau inexplicabile încă pe care le trăiesc sau le află despre lume sunt oare « fantastice » sau aparțin unui altfel de « real » ? Ce real este acela în care « la început era Cuvântul », un Cuvânt care « s-a făcut trup » ?
Și e oare posibil că într-un infinit de universuri eterne sufletul să fie limitat și muritor ?
Pe savanți și pe curioși, ca și pe credincios meditația îi duce departe — prin atom și prin milenii, spre sunete și stele. Aceleași din care n-ar fi imposibil să fi venit cândva aici, ca pentru un popas.