Loxandra

Loxandra e o veritabila figura a mahalalelor grecesti ale Constantinopolului. Intr-un secol XIX ale carui framantari se opresc in pragul casei, ea vegheaza asupra familiei, are alisverisuri cu turcii, se tocmeste intr-ale vietii cu Fecioara de la Baloukli si-l suduie pe pasa care i-a furat pisica. Prin fata ochilor ni se perinda beccii, tulumbagii si fesuri, in bazar e si forfota, e si zabava, aerul miroase a paciuli, pietele gem de lume, midii mari si peste proaspat, vazduhul rasuna de clopotele bisericilor si de strigatul muezinului, cupola Sfintei Sofia scanteiaza in soare. Timpul e rotund si se masoara dupa sarbatori, plecari pe mare, nunti, cutremure si inmormantari, dupa nasterile pruncilor si pargul rodiilor, dupa tihna de la amiaza, cu cafea si cu lucum.

Loxandra e o lume in sine, intr-o epoca surprinsa la asfintit. Intre Orient si Apus, intre o vreme a huzurului si o alta a grabei si a razboaielor, ea priveste grozaviile istoriei de la fereastra bucatariei. Cronica a unei familii si a unui oras, romanul luminos si mustind de viata al Mariei Iordanidou – inspirat de bunica sa – ne poarta printre muzici, arome, miresme si culori, indemnandu-ne sa ne infruptam din fericirea firava care curand avea sa fie curmata de un alt chip al timpului.

„Un roman care ne face sa ne simtim ca si cum inca am asculta povesti cu capul asezat in poala bunicii.” Maria Eliades, The Times Literary Supplement

„Poate cea mai „gustoasa“ carte a literaturii grecesti moderne.” Kostas Akrivos

„Romanul emana miresme si gusturi de mancaruri, locuri si obiceiuri ale Orientului. Dar mai cu seama ale Constantinopolului, ale Cetatii mult indragite. Pentru ca acolo,la sfarsitul secolului al XIX-lea, traieste Loxandra, care devine personajul principal al cartii si al vietii. Nucleul sufletului ei este solidaritatea. Insa nucleul micii lumii care o inconjoara este bucataria. Aici pregateste Loxandra tot felul de bunatati nemaipomenit de gustoase. Ingredientul ei secret? Iubirea. Caci Loxandra este o femeie ale carei vorbe, miscari si trasaturi raspandesc cea mai placuta mireasma din lume: arta de a avea bratele deschise.” Kostas Akrivos