Cui apartin limbile? Care le sunt rosturile? Ce vanturi le poarta prin istorie?
Limbile vantului e un roman-parabola despre insuficientele culturii osificate, despre temeiurile identitatii si credintei. O poveste nebanuita leaga in pagini Obcinile Bucovinei de varsarea fluviului Tejo in Ocean. Aceeasi poveste profileaza pe fundal silueta civilizatiilor la amurg. Unui om care refuza intrarea pe lume i se fura si numele, si identitatea. Pacatuieste prin a fi nefericit. Se retrage la stana, printre carti. Dar rosturile sale, pe care nu le-ar fi banuit, devin explicite abia atunci cand, in urma unui accident, intra in coma.
Limbile vantului e un roman care se citeste cu sufletul la gura si, daca se poate, cu zbaterea marii la picioare.
Macar insotind suierul vantului din pagini.
