Umbră verde
Dacă aş fi o frunză,
umbra mi-ar fi scândură,
dacă aş fi scândură,
umbra mi-ar fi mormânt,
dacă aş fi mormânt,
umbra mi-ar fi cărbune
încălțat cu pământul întreg,
crucea coaptă mi-ar măsura
dezbrăcarea cu umbrele-i,
prunci ai umbrei mele.
Dacă aş fi pământul,
umbră nu mi-ar putea fi raiul,
acolo, în spatele unei străluciri
stă altă strălucire,
umbră mi-ar fi iadul
cu săvârşirile-mi măsurate
în puls iute cu pumnii strânşi
când îl vindeam
pe Dumnezeu mesei,
umbrele lor nu se supun crucii,
soarele lor nu le împarte
rotund ceasurilor,
le izbeşte mugind de cazane,
şi văzând acestea
jur că dacă aş putea scăpa,
dacă o vâlvătaie mai înaltă
m-ar descălța de cărbuni,
umbra mea ar putea hrăni
o scândură până la frunză
