Termenul Cursus honorum reprezenta idealul vietii politico-sociale a oricarui cetatean roman din Roma republicana, in pozitionarea pe „scara onorurilor”. In mod concret, insemna ierarhia functiilor publice (magistraturi) pe care le puteau detine cetatenii.
Ierarhia functiilor pe care trebuia sa o urce un senator in timpul Republicii in incercarea de a obtine functia de consul era supusa unui numar de legi organizatorice (de exemplu, Lex Villia din 180 i. Hr. si Lex Cornelia a lui Sulla), care stabileau intervale intre functii, precum si ordinea corespunzatoare pentru detinerea lor.
In timpul Principatului, sensul Cursus honorum-ului a ramas acelasi, desi avansarea pe treptele sale era influentata de favorurile imperiale (sau de lipsa lor) si de numarul de copii legitimi (David Shotter, Augustus, Ed. Artemis, Bucuresti, 2007, pp. 131-132).
Profesorul Romulus Gidro, merita pe deplin o pozitie in Cursus honorum, pe care insa coordonatorii acestui volum nu isi propun sa o nominalizeze, lasand aceasta placere cititorului, care sa o identifice, cu un exercitiu de imaginatie.
