„Chiar Zeus… cat e Zeus de mare si puternic… cat poate el supune pe ceilalti zei cu pumnul cel incarcat de fulger… si totusi Afrodita i-a tulburat simtirea. L-a facut si pe dansul, stapan atotputernic, sa-si paraseasca tronul si, ametit, s-alerge, din Olimp, preschimbat in taur, vultur, cuc sau alte animale, de-a ras o lume-ntreaga.“
Legatura vechilor greci cu zeii lor are multe chipuri. Respectati pentru ca fac sa rodeasca natura sau trimit din slavi ploaia binefacatoare, zeii sunt si temuti, pentru ca tot ei trimit grindina nimicitoare, crivatul aspru, fulgerele si tunetele. Forta lor uriasa ii striveste uneori pe nedrept pe oameni.
Fiecare dintre ei este in acelasi timp o manifestare a binelui si a raului, iar timpul i-a transformat in simboluri: Geea, Zeus, Hera, Poseidon, Hades, Demetra, Afrodita, Eros, Artemis, Hermes, Atena, Apolo si Prometeu.
Penduland intre veneratie si revolta, destinul oamenilor e deseori tragic: chiar si atunci cand au un zeu de partea lor, sunt prinsi la mijloc in razboiul care are loc in Olimp. Iar miza este mare, pentru ca la sfarsitul vietii ii asteapta osanda necurmata, in Tartar, sau desfatarea Campiilor Elizee, loc al norocului si al pacii.
