Miturile si legendele culturii greco-romane, relatand faptele celor doisprezece zei olimpieni – atotputernicul Zeus, stapanul fulgerelor si al tunetelor, Poseidon, Hades, Apollo, Hermes, Hefaistos, Dionysos, Hera, Atena, Demeter, Afrodita si Hestia – nu apartin exclusiv fanteziei. Aceste figuri nemuritoare au o certa valoare simbolica si o functie proprie, caracteristica unei anumite colectivitati umane, careia ii evidentiaza fragilitatea in raport cu fortele inspaimantatoare ale naturii. Mitologia greaca a facut din toate timpurile obiectul unei „reinventari”, transpuse in versuri de aezi, caci mitul este viu atata vreme cat este transmis pe cale orala, sau al unor „rescrieri” personale din partea autorilor, fie ei greci, romani sau bizantini, din epoca Renasterii sau chiar actuali. Ea fascineaza si astazi si poate fi considerata, la fel ca alte mitologii – egiptene, nordice, precolumbiene etc. – o baza deosebit de importanta pentru largirea orizontului intelectual universal, constituind de-a lungul veacurilor un bogat izvor de inspiratie pentru scriitori si pentru toate domeniile artei.
