Introducerea unei noi categorii profesionale în structura organizatorica a instanțelor constituie fara îndoiala o provocare și o chemare pentru îmbunatațirea performanțelor unui sistem judiciar deseori criticat sub aspectul celeritații și eficienței actului de justiție.
Reprezentând una dintre cele mai controversate inițiative legislative din ultima perioada, statutul asistentului judecatorului a determinat o întreaga serie de întrebari și îngrijorari ținând de modul de implementare și implicațiile practice ale acestuia, fie ca vorbim de selecția, formarea, evaluarea sau desfașurarea activitații propriu-zise.
Asistentul judecatorului, reglementat ca personal de suport menit sa sprijine activitatea judecatorilor fara a avea responsabilitați proprii de natura judiciara, determina o discuție fireasca și despre definirea rolului judecatorului, despre ceea ce este esențial și ce poate fi delegat în activitatea sa, observațiile venite atât din mediul academic, cât și din cel profesional consolidând înțelegerea principiilor de baza ale organizarii judiciare cu relevanța asupra acestei delimitari.
Publicul-ținta. Abordarea comparativa cu celelalte categorii profesionale, explicațiile dezvoltate și exemplificarile, pe de o parte, vin în sprijinul profesioniștilor asistenți ai judecatorilor, judecatori coordonatori sau implicați în selecția, formarea și evaluarea profesionala a asistenților, iar, pe de alta parte, se adreseaza candidaților pentru accederea în aceasta profesie, o atenție deosebita fiind acordata probelor de concurs, criteriilor și modului de abordare a acestora în cadrul comisiilor de concurs și de catre candidați.
Puncte forte. Lucrarea de fața își propune sa aduca un plus de claritate și sa constituie un liant între, pe de o parte, un cadru normativ calificat de Curtea Constituționala drept „suplu” și cu un grad asumat de generalitate și, pe de alta parte, realitatea practica într-un domeniu sensibil ce îndeamna deopotriva la cunoaștere și responsabilitate.
