Lacrimile amare ale Petrei von Kant

Traducere de Victor Scoradet:
Lacrimile amare ale Petrei von Kant;

Libertate la Bremen;

Gonoiul, orasul si moartea.

Traducere de Andrei Anastasescu:
Frica mancam suflet.

Rainer Werner Fassbinder (1945-1982), acest „monstru uman si geniu estetic, care s-a simtit acasa numai in operele sale”, cum scria un ziarist, a fost probabil ultimul mare artist din familia damnatilor. Avea 37 de ani cand a tras ultima „linie”. O linie excesiv de lunga, cum aveau sa constate legistii. Lucru care nu a mirat pe nimeni, fiindca Fassbinder consuma totul in exces: alcool, droguri, femei, barbati. A produs, in schimb, arta. Cu o forta de impact uimitoare si intr-o abundenta incredibila. Daca tragem … linie, constatam ca, in doar 14 ani, a regizat 44 de filme (printre ele si Berlin, Alexanderplatz, probabil cel mai cunoscut, la noi), a scris 37 de scenarii de film, 20 de piese de teatru, a regizat 25 de spectacole. A fost adulat, a scandalizat, a luat premii importante (Ursul de aur, David di Donatello s. a.). A fost considerat „inima” noului film german (Werner Herzog, Wim Wenders, Volker Schlöndorff). A fost si continua sa fie unul dintre cei mai jucati dramaturgi germani, atat in Germania, cat si in afara ei.

Prezentul volum – cel dintai in romaneste – cuprinde trei dintre cele mai cunoscute piese de teatru si scenariul unuia dintre cele mai semnificative filme ale lui Rainer Werner Fassbinder.