La tiganci

Definind literatura drept „fiică a mitologiei”, Mircea Eliade și-a conceput nuvelele de factură fantastică drept spații în care cotidianul și mitul converg, cele două rămânând, totuși, opuse unul celuilalt. O astfel de proză învestește realul cu un întreit mesaj: estetic, mitologic și fantastic, iar cititorul, deopotrivă cu personajele, ajunge să cunoască o altă experiență a timpului și spațiului. În nuvele precum La țigănci, Pe strada Mântuleasa sau În curte la Dionis, Bucureștiul interbelic e conceput ca spațiu mitic, în care fantasticul impregnează cotidianul. Drumul inițiatic e presărat cu labirinturi care condiționează prin probe accesul neofitului la porțile spațio-temporale (La țigănci) și cu personaje a căror identitate mundană e dublată de una fabuloasă (Pe strada Mântuleasa), pentru ca eroi precum Leana și Adrian – de fapt, încarnări ale cuplului mitologic Orfeu–Euridice (În curte la Dionis) – să se regăsească, supuși imuabilei coerciții a mitului eternei reîntoarceri.

Alte titluri pentru MirceaEliade (autor):

Tratat de istorie a religiilor (2024)

,

Ocultism, vrăjitorie si mode culturale (2022)

,

Sacrul şi profanul (2023)

,

Dicţionar al religiilor (2013)

,

Istoria credinţelor şi ideilor religioase (Vol. 1) (2013)

,

Istoria credinţelor şi ideilor religioase (Vol. 3) (2013)

,

Istoria credinţelor şi ideilor religioase (Vol. 2) (2013)

,

Yoga. Nemurire şi libertate (2023)

,

Nuntă în cer (2014)

,

Maitreyi (2014)

,