Kathie si hipopotamul

„Teatrul si imagistica sa constituie un gen privilegiat care are posibilitatea sa reprezinte nelinistea acelui labirint de ingeri, demoni si minuni, care nu este altceva decat salasul dorintelor noastre. “

„Daca in Lima anilor ’50, orasul in care am inceput sa scriu, ar fi existat o miscare teatrala, este foarte probabil ca, in loc de romancier, sa fi devenit dramaturg. Pentru ca teatrul, de pe vremea cand inca pur-tam pantaloni scurti si am vazut la Teatrul Segura o punere in scena a piesei Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller […], a fost prima mea iubire. […] Desi mi-am dedicat viata altor genuri de literatura, iubirea precoce pentru teatru nu s-a stins niciodata si a continuat sa palpaie acolo in umbra, dand dovada in acest sens chiar piesele cuprinse in acest volum.

 Scrierea lor a fost o permanenta placere si, in acelasi timp, o lectie de modestie si de sinteza, caci, spre deosebire de romancier, care este atotputernic si extrem de liber, autorul de teatru trebuie sa-si accepte conditia de simpla piesa a unui mecanism in care actorii, regizorii, scenografii, la fel ca timpul si mijloacele, joaca un rol prin-cipal in succesul sau esecul spectacolului. “

MARIO VARGAS LLOSA

Mario Vargas Llosa s-a nascut in Arequipa, Perú, in 1936. Studiaza literele si dreptul la Universidad Nacional Mayor de San Marcos din Lima si isi obtine doctoratul in filozofie si litere la Universidad Complutense din Madrid. Traieste o vreme la Paris, apoi la Londra si la Barcelona. Dupa o prima piesa de teatru scrisa in 1952 (La Huida del Inca), pusa in scena dar nepublicata, si un volum de povestiri aparut in 1959 (Sefii), recunoasterea vine odata cu Premiul Leopoldo Alas. Cariera sa de scriitor castiga cu adevarat in notorietate in momentul publicarii romanului Orasul si cainii, care ii aduce Premiul Biblioteca Breve in 1962, Premiul Criticii in 1963 si care este repede tradus in peste treizeci de limbi. In 1966 vede lumina cel de-al doilea roman al sau, Casa Verde, distins deopotriva cu Premiul Criticii in 1966 si cu Premiul International Rómulo Gallegos in 1967. Urmeaza o opera vasta, acoperind genuri diverse, de la roman si povestire pana la eseu, memorii si critica literara, incununata cu recunoasterea internationala si distinctii prestigioase: Conversatie la Catedrala, Pantaléon si vizitatoarele, Orgia perpetua: Flaubert si „Doamna Bovary“, Matusa Julia si condeierul, Razboiul sfarsitului lumii, Cine l-a ucis pe Palomino Molero, Povestasul, Lituma in Anzi, Elogiu mamei vitrege, Caietele lui Don Rigoberto, Paradisul de dupa colt s. m. a.

Considerat de presa internationala un spirit renascentist al vremurilor moderne, Vargas Llosa s-a angajat intens si in viata politica si sociala din tara sa – in 1990 a candidat la presedintia Republicii Perú, dar a pierdut in ultimul tur.

 In anul 2010 lui Mario Vargas Llosa i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatura.