Tema este străinul în Japonia, gaijin-ul, acest fir de nisip care pătrunde ca un parazit în scoica societății japoneze, martor al lumii care nu-l va accepta niciodată până la capăt și pe care se chinuie s-o înțeleagă, ca să se poată înțelege pe sine.
Există o voce a străinului prins între lumi care străbate recurent povestirile pe jumătate visate. Ea dictează când tonuri voit melancolice, când tensiuni mocnite sau imagini erotice, încercând să imagineze posibile răspunsuri la întrebarea: „Mai pot spune fărâmele astea povestea întregului?” Iar George Moise pune cap la cap piesele și recompune peisaje interioare dintre cele mai intense. Zigzagurile amoroase, drama migrantului, umbra singurătății sau memoria fărâmițată sunt doar câteva dintre ușile care ni se deschid în drumul către o nouă viață. Kanashibari este o mărturie intimă și universală despre găsirea unui loc pe care să-l numim acasă, acel loc în care granițele minții se dizolvă și odată cu ele ficțiunea, în realitatea visată de autor.
