Justitie si dreptate. Sinteza autobiografica

1. Functia de judecator nu este infailibila. Exercitiul ei este si trebuie sa fie supus examenului profesional si social. In fata acestui exercitiu societatea nu poate sa ramana MUTA, caci, inainte de toate, obiectul exercitiului functiei de judecator il constituie fiinta umana, cu toate atributele sale.

2. Dar judecatorul si hotararile sale nu trebuie si nu se poate permite sa fie obiectul unor „procese publice” si „judecati fara dosare”, executate sistematic si agresiv de unele gazete si de anumite posturi de televiziune, cu misiuni de propaganda si de lichidare, slujind parca uneori altor organizatii, institutii si autoritati sau persoane interesate.

3. Puterea judecatoreasca nu trebuie sa aiba nicio o asemanare cu cea executiva, bicefala, mai ales in conditiile actuale, in care evolutiile factuale din statele Europei nu mai pun fata in fata o putere executiva, una legislativa si una judecatoreasca, ci prefigureaza o repartizare net bipartita intre puterea judecatoreasca si puterea politica.

4. Astazi, mai mult ca oricand, puterea judecatoreasca trebuie sa fie un singur organism puternic, cu mai multe capete de judecatori, fara asimilati, dezasimilati, detasati, delegati, acoperiti, descoperiti, aserviti, deserviti, dezamagiti, inchipuiti, afiliati etc., care beneficiaza de aceleasi drepturi economice si onorifice, fara a exercita puterea si responsabilitatea misiunii de judecatori.

5. Disfunctiile majore din raporturile interinstitutionale si anumite excese ale puterii executive bicefale, cultivarea publica a unor confuzii privind statutul Ministerului Public, ca institutie de justitie, in raport cu puterea executiva, dar, mai ales, cu puterea judecatoreasca, actiunile concertate de denigrare a judecatorilor promovate de la nivelul cel mai inalt al puterii executive si continuate, ani de-a randul, in tacerea complice a unor institutii si slujbasi ai autoritatii judecatoresti au produs dezechilibre structurale in opera de infaptuire a justitiei, incredintata de Constitutie judecatorilor, precum in toate statele civilizate.

Si toata aceasta cruciada contra puterii judecatoresti s-a desfasurat si s-a manifestat cu mai multa agresiune, sub ochii maretului MCV-UE si ai supraveghetorilor transoceanici, producand umilinte si nedreptati asupra profesiei unice, daruita de Dumnezeu si de lege, pentru a face dreptate semenilor.

6. In aceste vremuri nedorite, judecatorii nu trebuie sa-si uite menirea si puterea pe care o au, nu trebuie sa-si exercite functia sub teama fata de puterea politica, fata de alte autoritati sau institutii „colegiale”, care se vor a sti totul intr-o discretie de fatada.

7. Lasati cariera de judecator curata si plina de virtute numai pentru cei care pretuiesc aceasta misiune dumnezeiasca si se bucura mai mult de satisfactiile morale decat de orice alte placeri efemere, chiar daca astazi lipsa de scrupule pare a fi drumul cel mai facil si sigur in viata, pe cand virtutea nu aduce decat dezamagiri si, uneori, dispretul celorlalti. Mi se pare semnificativa observatia unui anonim: „Astazi cinstea este la fel ca o boala rusinoasa si molipsitoare. Toti fug de cel atins de ea, de parca ar avea ciuma. Nerusinarea, tradarea si impostura domina scena vietii noastre cotidiene atat in plan orizontal, cat si vertical”.

8. Judecatorii romani au ajuns in stadiul in care astazi nu au nevoie de nicio ingerinta externa, institutionala sau politico-diplomatica, sub forme diverse: ambasade, misiuni speciale transoceanice, parlamentari UE, fara competente in relatia cu puterea judecatoreasca, pentru a-si exercita misiunea.

Dupa cum astazi Romania nu mai este tara careia, saptamanal, sa i se arate unde-i este locul si cum este aparata, ce trebuie sa faca si cum trebuie sa traiasca, desi puterea politica este inca servila acestor umilinte ale poporului roman, egal intre cele europene (!).