Jurnalul unei epoci vol. I. 1926-1935 – taranul de la Dunare. Jurnalul unui intelectual in somaj

Avem in aceste prime jurnale "non-intime", cum le numeste Denis de Rougemont, un autor care se cauta pe sine confruntandu-se cu lumea de la sfarsitul deceniului trei al secolului trecut. O lume tihnita inca, lipsita de convulsii si de derapaje, care nu face parca decat sa-l trimita inapoi, spre explorarea propriei interioritati, pentru a afla acel glas unic ce-i apartine numai lui. Jurnalul de fata este de aceea un discurs de o autenticitate rar intalnita, care respinge deopotriva atitudinea caldicica si excesul in expresie, discurs echilibrat ce-l va caracteriza intotdeauna pe intemeietorul filozofiei personaliste.

"Nu ma intereseaza nici arta de a spune in sine, care este o zicere despre nimic si careia mai multe scoli de retorica ii innoiesc prin secole exigenta austera sau baroca; nici acel mod de a spune fara arta de care oricine s-a crezut capabil, dintotdeauna, pe motiv ca a trait. Daca ar trebui cu orice pret sa aleg, probabil as opta – impins de o nevoie inconstienta de a supracompensa – pentru povestire. Pentru Istorie, asadar." (Denis de ROUGEMONT)

"Gandirea lui Denis de Rougemont este globala, se regaseste la toate nivelurile, este totala fara a fi totalitara; nu e dogmatica, insa ofera cheile, metodele indispensabile pentru indispensabila gandire personala, fiind capabila sa raspunda problemelor de azi. Filozofia lui Denis de Rougemont ar fi, cu siguranta, in masura sa le dea occidentalilor forta intelectuala prin care sa reziste la santajul dogmelor totalitare. Daca tinerii nostri ganditori, aflati intr-un impas cogitativ, au nevoie de o directie si de un model de gandire teoretica si practica, le pot gasi, spre marele lor folos, la acest autor." (Eugene IONESCO)

Ganditorul elvetian DENIS DE ROUGEMONT (1906–1985) a intemeiat curentul personalist in filozofia europeana. Isi incepe cariera ca editor al unor importante volume de filozofie (Kierkegaard, Barth, Berdiaev, Ortega y Gasset) la editura Je sers. In anii '30 contribuie la infiintarea a doua reviste care promoveaza gruparile personaliste din care face parte, Esprit si Ordre Nouveau, semnand de asemenea articole in Nouvelle Revue Française. Intre 1935 si 1936 este lector de literatura franceza la Universitatea din Frankfurt, perioada reflectata in Jurnalul din Germania, exceptionala marturie a nazificarii tarii. In 1939 publica una dintre cartile marcante ale eseisticii europene, Iubirea si Occidentul. In timpul razboiului se refugiaza in Statele Unite, unde lucreaza la sectia franceza a Vocii Americii, scriind totodata o alta opera importanta, Partea Diavolului (1942). Revenit in Europa, se dedica miscarii intelectualilor pentru federalizarea vechiului continent si infiinteaza grupuri de reflectie si de actiune in vederea indeplinirii acestui deziderat vital.

Opere: Le Paysan du Danube (1932), Politique de la Personne (1934), Penser avec les Mains (1936), Journal d’un intellectuel en chômage (1937), Journal d’Allemagne (1938; Jurnal din Germania, 1935–1936, Humanitas, 2018)), Amour et l’Occident (1939, revizuita in 1956 si 1972), Mission ou démission de la Suisse (1940), La Part du Diable (1942/1944; Partea Diavolului, Humanitas, 2006), Journal des deux mondes (1946; Jurnal din doua lumi, 1939–1946, Humanitas, in curs de aparitie), L’Europe en jeu (1948), Lettres aux députés européens (1950), L’Aventure occidentale de l’Homme (1957), Fédéralisme culturel (1965), Les Mythes de l’Amour (1972), L’Avenir est notre affaire (1977), L’Ecrivain et la politique: les problèmes de l’engagement (1978).