Jurisprudenta in materia concurentei. Obligatia de a solicita o hotarare preliminara

Jurisprudenta in materia concurentei. Obligatia de a solicita o hotarare preliminara – Emanuela Matei

Aceasta carte este rezultatul unui proiect initiat de ARDAE si de Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania.  Cartea pleaca de la o selectie ampla de cauze de concurenta generate in cadrul colaborarii ARDAE, selectie pe care autoarea a prelucrat-o din perspectiva aplicarii de catre instantele romanesti a dreptului UE al concurentei. Desi mecanismul hotararilor preliminare face parte din „trezoreria regala” a sistemului de dreptul al UE avand un rol determinant pentru mentinerea coerentei aplicarii dreptului UE de catre instantele nationale si pentru protectia efectiva a drepturilor particularilor cu toate acestea nu se poate spune ca subiectul a fost epuizat din punct de vedere teoretic si nici ca acesta este facil de aplicat la nivel practic.

Cartea investigheaza atat cauze similare cu altele deja tratate de CJUE, cum ar fi Cauza Vitamine, cat si cauze caracterizate de un grad avansat de noutate, cum ar fi Cauza Pensii Private sau Cauza Inspectii Inopinate. In cazul cauzelor similare întrebarea care se pune este daca acestea sunt identice cu cele deja tratate de CJUE. Daca nu sunt identice, acele puncte de diferentiere trebuie identificate si aduse in atentia CJUE ca întrebari prejudiciale.

Cauza Pensii Private este pendinte, cererea pentru o hotarare preliminara fiind primita de CJUE la 7 aprilie 2014. Elementul cheie este notiunea obiectiva de împartire a pietei in contextul crearii unei piete noi, cea a pensiilor private obligatorii. Este vorba de o forma de piata strict reglementata de lege, dar care are la baza principiul libertatii de alegere. Beneficiarul de pensii private are dreptul de a alege liber un fond de pensii, însa optiunea trebuie sa fie unica. Sistemul de înregistrare a permis din pacate marcarea unor optiuni duble, creand astfel necesitatea unei a doua alegeri si in ultima instanta a unei împartiri bazate pe un algoritm menit sa mentina neschimbate cotele de piata obtinute in urma alegerii liber exprimate. Fondurile de Pensii însa au decis sa aplice un alt algoritm cel al cotelor egale, tratand situatia ca fiind una in care o înregistrare eronata s-ar fi produs. Aceasta împartire in cote egale este interpretata de Consiliul Concurentei ca fiind echivalenta cu o împartire a pietei care are ca obiect „împiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei”.

Aceasta cauza exprima chintesenta problematicii nu numai a dreptului UE in general, unde instantele nationale sunt chemate sa sesizeze CJUE in baza unei aprecieri sincere a necesitatii unei hotarari prejudiciale, dar si a dreptului concurentei ca materie întemeiata pe notiuni obiective de drept care trebuie interpretate in mod coerent la nivelul celor 28 state membre. Confuzia intervine in Cauza Pensii Private intre conceptul de definitie juridica obiectiva  si cel de acord anticoncurential per se. Aceeasi confuzie s-a produs si in decizia impusa de CC in 2005 in Cauza Navigatie, decizie care ulterior a fost anulata de CAB.

Articolul 101 alin 1 TFUE prevede ca acordurile între întreprinderi „care pot afecta comertul dintre statele membre si care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei” sunt interzise ca fiind incompatibile cu piata interna. Apoi se specifica un numar de tipuri de acorduri anticoncurentiale per se. Argumentul reiterat de întreprinderi in astfel de spete este ca acordul in discutie nu are ca efect  „împiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei”, iar contraargumentul CC este acela ca cele doua conditii fiind alternative, nu este necesar sa se demonstreze efectul atunci cand acordul are ca obiect „împiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei”.

Ce se poate pierde din vedere aici este faptul notiunile nu sunt încorsetate într-o întelegere semantica a cuvintelor „stabilesc preturile” sau „împart pietele” ci o forma de efect este implicita in conceptul de obiect, adica notiunea de obiect este strict legata de contextul in care acordul este încheiat si efectele pe care acesta intentioneaza sa le produca. Ca atare afirmatia legata de caracterul alternativ al conditiilor efect – obiect are valoare juridica doar in cazul acordurilor tipice asa numitele întelegeri cartel. De fiecare data cand un acord apare ca fiind atipic, acordul fiind generat de un context exceptional, rezultatul urmarit fiind esential altul decat denaturarea concurentei, atunci nu se poate vorbi de un acord care are ca obiect denaturarea concurentei, ca atare efectul anticoncurential trebuie dovedit.

Acestea sunt spete rare, însa tocmai de aceea trebuie tratate in mod judicios. Instanta a procedat in conformitate cu obligatia de sincera cooperare facand trimitere pentru o hotarare preliminara. Nu acelasi lucru se poate spune despre decizia luata in Cauza Inspectii Inopinate, unde oportunitatea legitima de a face trimitere într-o speta care trateaza garantiile procedurale si respectarea dreptului fundamental la un proces echitabil este irosita, însa aceasta pierdere este partial recuperata prin actiunea legislativa avand ca obiect introducerea conditiei de a obtine o autorizare judiciara a inspectiilor inopinate. Sper ca cele expuse mai sus sa starneasca curiozitatea si interesul cititorului de a parcurge comentariile acestor cauze din prezenta carte, dar si sa genereze un trend pozitiv in ceea ce priveste informarea publicului larg in privinta importantei cunoasterii si întelegerii dreptului UE.