Este o carte pe care sa o citesti intr-o dupa amiaza mohorata de duminica, in loc de filmul pe care ai fi vrut sa il privesti la televizor. „Jocul ingerilor„ spune povestea fostului jucator de baseball Tyler Ames, care, in urma unei accidentari este nevoit sa isi intrerupa cariera. Misiunea ingerilor este de a-i salva sufletul si inima acestui om chinuit.
Autoarea Karen Kingsbury a absolvit jurnalismul la Cal State University, Northridge, SUA, si a profesat imediat dupa absolvire ca jurnalist sportiv pentru Los Angeles Times. In momentul de fata este povestitoarea inspiratoare favorita a Americii, cu peste douazeci si cinci de milioane de exemplare vandute, din volumele sale premiate. Ultimele sale douasprezece carti au fost situate in topul listelor de bestselleruri si multe dintre romanele scrise de ea au fost ecranizate, sau se afla in atentia Hallmark Films si a altor case de productie a filmelor.
„Dupa atatia ani, Tyler nu putea sa nu se intrebe ce s-ar fi intamplat daca tatal sau i-ar fi dat de ales. Daca ar fi studiat impreuna optiunile si l-ar felicitat pentru toate ofertele primite? Ar fi putut iesi la un burger sa sarbatoreasca avantajele si dezavantajele fiecarei alegeri, iar apoi tatal lui l-ar fi batut pe umar si i-ar fi spus: „Indiferent ce faci, sunt mandru de tine fiule. Te sustin, orice ai alege!”
Tyler Ames cunoscuse cele mai inalte culmi ale gloriei ca jucator de baseball. Fusese vedeta de la World Series a Ligii Mici din 2002, fusese numit Mr. Baseball pe California in liceu si atinsese performanta de a ajunge cel mai recrutat pitcher din istoria UCLA. Samantha Dawson fusese iubita lui inca din ultimul an de liceu si o iubise enorm. Dar a pierdut-o si pe ea. A renuntat la ea pentru baseball. Il regasim asadar acum pe Tyler Ames trist si dezamagit, intrebandu-se retoric cum de a pierdut totul…
Tyler isi raspunde singur: dezastrul cu parintii sai, rana de la spate, acuzatiile de betie in public, fetele, caile gresite pe care a luat-o cand a dat putin de gustul faimei. Asa si-a pierdut pe rand fanii si pe toti cei pe care i-a iubit vreodata. Si cand te gandesti ca inca din clasa a 9-a primea oferte de la cele mai mari universitati din tara, datorita talentului sau la baseball…
Pe fosta iubita a lui Tyler, Samantha Dawson, care intelegea ca Tyler „are nevoie de baseball ca de aer” o intalnim in Santa Monica, unde are acum o viata implinita, lucreaza la o prestigioasa firma de marketing, si isi petrece serile alaturi de iubitul ei Arnie, avocat de profesie. In momentul in care citeste un articol in ziar despre accidentul suferit de Tyler, toate amintirile legate de el ii revin in minte. Samantha il cunoscuse pe Tyler in vara dinaintea clasei a 12-a, cand acesta locuise in casa bunicilor ei pe durata unui campionat de baseball. Samantha fusese crescuta de bunici, pentru ca parintii ei murisera pe cand ea avea 5 ani, intr-un accident de motocicleta.
Tyler in schimb, nu avea o situatie prea buna in momentul accidentului. „Nu avea mai nimic al lui. Cateva haine, cateva cutii cu trofee si poze cu echipa.” Pe deasupra, este concediat pe patul de spital de la echipa la care activa, afla ca in actualul contract incheiat cu clubul exista o clauza de neacoperire a prejudiciului, ceea ce insemna ca trebuia sa isi plateasca singur atat operatia cat si spitalizarea, iar in aceste conditii viitorul intrezarit nu poate fi altfel decat sumbru. Dar cum nu are bani, este nevoit sa se intoarca acasa. Iar casa lui este o camera in care sta cu chirie. Si apropo, se apropie si plata chiriei, iar Tyler nu mai dispune decat de 500 de dolari.
„Tyler nu-si putea aminti ultima data cand parintii lui ii spusesera ca-l iubesc”.
Fostul campion se vede asadar dat afara din camera in care locuia cu chirie, chinuit de niste dureri ingrozitoare la umarul luxat si nevoit sa se opereze, in conditiile in care nu mai are bani deloc. In ideea de a face economii, renunta si la telefon, cu speranta ca isi va lua altul imediat ce se va angaja. Inainte de a-l inchide, mai arunca o privire la numere si isi aduce aminte de parintii lui, gandindu-se ca acestia inca il mai condamna pentru alegerea gresita facuta dupa absolvire, aceea de a urma o cariera sportiva in loc de a urma o facultate (refuzase o bursa la UCLA) care ii putea asigura un viitor sigur.
In acest timp, parintii lui Tyler, Angie si Bill, care nu mai vorbisera cu el de patru ani, de la ultima arestare, afland de accident, incep sa se gandeasca la el. Insa nu au nici o posibilitate de a intra in legatura cu fiul lor pentru ca acesta nu mai figura pe nicio retea de socializare, nu aveau telefonul lui si nu aveau habar unde ar fi putut da de el. In acelasi timp, intr-o cafenea, in timp ce serveau pranzul, are loc o intamplare ciudata. O femeie pe nume Ember, ii intreaba de fiul lor Tyler, si ii sfatuieste ca, daca vor sa vorbeasca cu el, sa se roage la Dumnezeu. Asta ii umple de speranta si le da o energie noua pentru a-si regasi fiul, a-l ierta si a-l ajuta in aceste momente dificile.
„Trebuia sa munceasca cum n-a mai facut-o niciodata sa-si corecteze greselile, sa se intoarca pe teren. Sa aiba din nou o sansa la Liga Mare.”
Povestea lui Tyler devine cu adevarat interesanta abia in momentul in care se trezeste pe drumuri. Fara casa, fara telefon, fara bani, fara niciun prieten de incredere de la care sa ceara ajutor. Este o celebritate, oamenii il recunosc ca fiind celebrul baseballist Tyler Ames, insa el nu mai are bani nici de mancare. In clipele in care durerea la umar il chinuie cel mai tare, gandurile il poarta ba spre parintii sai, ba spre cel mai fericit an din viata lui, in care, Sami era prietena lui, ba spre momentul in care cosmarul acesta avea sa ia sfarsit, iar el se va intoarce din nou pe teren. Pana atunci insa, ingerii Ember si Beck, care ia chipul unui pastor, au grija de el si ii directioneaza pasii spre o biserica unde cerseste de mancare si cade in genunchi rugandu-se. Beck ii ofera numarul de telefon al lui Harrison Myers, directorul unui centru pentru batrani de pe bulevardul principal, in ideea ca poate, acesta ii va oferi un loc de munca. Si i-l ofera. Fostul campion Tyler Ames avea sa fie om de serviciu la Merrill Place, un centru de ingrijire pentru batrani…
„De cand pleca de la munca in acea zi se simti euforic de la ceva mai mult decat de la Oxicodona. Era euforic de la speranta.”
Aici apare in viata lui Virginia Hutcheson, o batrana de 91 de ani care suferea de Alzheimer si care credea ca Tyler este fiul ei decedat Ben, ce fusese pasionat de baseball. Intalnirea cu Tyler, pe care il crede Ben, are un efect terapeutic pentru Virginia, care nu mai incearca sa fuga din centru, ia mai putine sedative si chiar ii spune din nou pe nume fetei ei Cheryl, pe fondul acestei asa zise „reintalniri”. Insa treptat, sentimentul devine reciproc. Si Tyler incepe sa simta ca si-a gasit in Virginia o mama. Datorita acestui joc, asa cum vor remarca atat Harrison Myers cat si mai ales, fiica Virginiei, Cheryl, batrana isi va recapata, fie si numai pentru putin timp, bucuria de a trai si optimismul. Dupa ce ingerii o vor purta pe aripile lor la cer insa, minunile din viata lui Tyler se vor intampla parca in ritm si mai accelerat.
La Merrill Place, fostul mare baseballist spala toata ziua podele, si face o treaba buna, caci este laudat de Myers pentru asta, isi termina serile cu cotidienele vizite in camera Virginiei, cu care vorbeste despre tot ce ii face placere batranei si isi analizeaza retrospectiv viata, gandindu-se la tot ce a gresit si la toate celelalte variante pe care ar fi putut sa le aleaga in loc de cea prezenta. Si tot aici, intr-o seara, chinuit de durerile de umar, pe cand se afla in camera primita gratuit de la centru, se hotaraste sa ii scrie Samanthei pe Facebook: „Buna Sami. Sunt Tyler. N-am mai vorbit de mult”.
„In timp ce canta, Tyler se gandi la felul in care se dusese de rapa viata lui, la anii petrecuti in Liga Mica. Alergand dupa cai verzi pe pereti dintr-un oras in altul, asteptand ocazia sa fie perfect. La sfarsitul calatoriei – cand avea sa stea asa cum stau si rezidentii de la Merill Place – voia sa se fi ales cu mai mult din ea decat cu un umar busit si cu un sac de visuri frante”.
Dar visurile lui Tyler nu erau chiar atat de frante. Ingerii incep sa infaptuiasca miracole pentru el, si tanarul ce parea sa fie parasit de noroc si de toti cei dragi de la inceputul romanului, incepe sa vada cum are toate sansele de partea lui si toata iubirea dupa care tanjea.
Ce forte ascunse vor pune in miscare energiile pamantului pentru ca pentru Tyler sa se gaseasca rapid solutia pentru operatie, pentru ca el sa isi regaseasca parintii si sa impace cu ei, si mai ales pentru a-si realiza marele sau vis, care devenise doar o iluzie pana cu doar putin in urma? Dar mai ales, ce forte magice faceau ca Sami, pe care o pierduse de curand pentru a doua oara, sa se intoarca la el?
„Pana la urma Beck avusese dreptate. Accidentul sau nu insemnase sfarsitul. Ci inceputul.”
