Jane Eyre, publicat in1847 de Charlotte Brontë sub pseudonimul Currer Bell, reprezinta unul dintre cele mai apreciate, mai citite si mai importante romane de dragoste din literatura universala. A revolutionat scrierea in proza atat prin conturarea personajului principal feminin atipic, redat in naratiunea la persoana I, cat si prin temele abordate: feminismul, singuratatea si iubirea, saracia si diferentele de clasa, spiritualitatea si religia, sexualitatea si datoria morala, importanta independentei femeilor – toate prezentate prin filtrul gotic caracteristic literaturii victoriene. Viata lui Jane Eyre – din copilarie pana la varsta maturizarii – ii este infatisata cititorului drept o autobiografie (asa cum se si subintitula romanul): anii chinuiti, de orfana, petrecuti de protagonista alaturi de matusa si de verii ei la resedinta lor, Gateshead Hall; plecarea la pensionul Lowood, unde va cunoaste prietenia adevarata; slujba de guvernanta la conacul Thornfield, unde se indragosteste de misteriosul domn Edward Fairfax Rochester si unde are parte de cateva evenimente inexplicabile; timpul petrecut la Moor House, unde descopera lucruri neprevazute despre familia ei si despre ea insasi, dar are parte si de perspectiva unei noi iubiri; pentru ca, in final, tanara Jane sa isi implineasca destinul.
In imprintul Clasici ai literaturii, cititorul roman va descoperi romanul intr-o traducere semnata de Mirella Acsente, cu o prefata de Cornel Mihai Ionescu.
„Felul cel mai concis de a defini importanta contribuie adusa de Charlotte Brontë literaturii mi se pare a fi urmatorul: ea a atins expresia celui mai elevat romantism prin mijlocirea celui mai frust realism.” G. K. Chesterton
„[Citind Jane Eyre,] entuziasmul pe care il resimtim nu este de scurta durata. Ne poarta prin tot volumul, fara sa ne lase ragaz sa analizam, fara sa ne dea voie sa ridicam ochii din pagina.” Virginia Woolf
