Revenind la inventarul de motive pentru care Jane Eyre a fost socotita una dintre reusitele incontestabile ale romanului englez din epoca victoriana, izbutind chiar in zilele noastre sa mentina viu interesul cititorilor, cruciala mi se pare – pe langa neprevazutul de actiune si de resort psihologic, pe langa impresia de autenticitate intretinuta de apelul la conventia autobiografica – uimitoarea putere de cuprindere a scriitoarei, capacitatea sa de a aglutina in substanta romanului foarte multe elemente disparate, aparent divergente. Avem de-a face cu un roman sentimental, inregimentat, din capul locului, in traditia critic-moralizatoare a romanului din Anglia, dar cu unul ce nu exclude complet latura sociala si nu ocoleste nici recuzita romanului gotic, cu tot arsenalul sau de motive fantastic-tenebroase menit sa incite curiozitatea cititorului.
