O proza de introspectie intre utopie si luciditatea acceptarii
In literatura actuala, tot mai multe aparitii editoriale au ca mod de reflectare conditia omului modern stapanit de mirajul plecarilor, al departarilor, prin nevoia de cunoastere si de implinire in alt spatiu, departe de tara. Exista o motivatie psihologica in tot acest demers prozaistic, eliberarea de constrangeri de tot felul care ne-au sugrumat nevoia noastra intrinseca de exprimare libera, de calatorie si de cunoastere. O astfel de carte s-a nascut ca o aventura de mare incarcatura spirituala, de drum initiatic si de imbogatire spirituala, sub pana tanarului prozator Dorian Narcis Grecu. Ajuns pe meleagurile italiene, acesta descopera ca visul Occidentului poate deveni realitate. Dorian isi asterne pe hartie experienta sa initiatica, labirintica si triumfatoare cu o adanca sinceritate si luciditate a confesiunii, fara sa se intrezareasca printre randuri nostalgia plaiului natal si nici dezamagirea imigrantului, cel putin in prima parte a confesiunii sale. (…) – Elena Netcu
