Cum se poate scrie astazi, la peste 150 de ani de la infiintare, despre Filarmonica bucuresteana? Am apelat la mai multe texte si surse, pe care le-am imbinat pentru a pune reflectorul pe diferite momente semnificative. Regretata Elena Zottoviceanu sintetiza inca din 2010, intr-un ton obiectiv, atractiv si modern, istoria institutiei intre 1868 si 1944; eu am incercat sa continui acest fir narativ pana in 2018, observand meandrele ideologice complicate ale contextului romanesc; pentru a oglindi noutati din ultimii ani, Cristina Sarbu a relatat in acest volum doua proiecte in care s-a implicat cu entuziasm. Am considerat, de asemenea, ca istoria orala va completa in mod binevenit peisajul, cu marturii, amintiri, comentarii ale unor personalitati implicate timp indelungat si in diverse ipostaze in istoria recenta a Filarmonicii. Interviurile realizate si transcrise in acest scop de Ioana Marghita aduc, alaturi de informatii pretioase, caldura, subiectivitate si emotie acestui volum. In fine, documentatia propriu-zisa a repertoriului simfonic al Filarmonicii (1968-2018) a constituit o munca dificila si migaloasa, dusa la capat cu succes de trei tineri colegi: Desiela Ion, Benedicta Pavel si Vlad Ghinea. In acest fel, mai multe generatii de
muzicologi va propun spre lectura un volum amplu, din care cititorul isi poate alege oricand propriul traseu.
Valentina Sandu-Dediu
