Isprăvile lui Raffles Haw

. Ne-a speriat pe toti, domnule cu purtarea lui de peste zi.

— Purtarea lui?

— Da, domnule, pentru ca s-a intors de dimineata ca un nebun, vorbind singur, cu privirea pierduta, de ti-era mai mare mila sa te uiti la bietul de el. Apoi s-a plimbat pe coridoare vreme indelungata si nu a vrut nici macar sa se uite la masa de pranz, ci a mers in muzeu, a strans toate pietrele pretioase si lucrurile de acolo si le-a dus in laborator. Nu stim ce a facut de atunci, domnule, dar cuptorul a duduit si cosul a scos fum ca o fabrica din Birmingham. Cand s-a lasat intunericul, i se putea vedea silueta in lumina, muncind si trudind de parca era posedat. Nu a vrut sa serveasca cina, ci a muncit, si a muncit, si a muncit. Acum totul s-a linistit, cuptorul s-a racit si nu mai iese fum pe cos, dar nu primim niciun raspuns de la el, domnule, asa ca ne-am facut griji, iar Miller s-a dus dupa politie si eu am venit la dumneavoastra.

O dubla enigma! Marele secret! Cel mai mare secret! Aur domnilor. Cat doriti? Avem la greu! Alchimia, bat-o-vina!